Image by lisa runnels from Pixabay

Despre psihoterapie, numai de bine!

Azi, 16 Aprilie 2020

De ce numai de bine? Pentru că și eu și atâția alții credem că ajută. Ajută dacă o lași să te-ajute, dacă te ții de treabă. Într-un fel, e ca-n sport: doare, faci febră, te ard emoțiile așa cum te ard mușchii la geno și flotări, dar pe măsură ce lucrezi devine parcă mai ușor, te obișnuiești cu durerea aia și începi să te simți mai bine cu tine. După o vreme, ai rezultate, chiar arăți mai bine în ochii tăi, că ți-e drag și ție de tine când te simți bine cu tine!

Ce contează? Psihoterapeutul. Să fie bun. Pentru tine, că degeaba a fost bun pentru alții dacă tu nu ești pe lungimea lui de undă. Sau el pe-a ta. Îmi povestea o prietenă bună că într-una din ședințele ei de terapie, a ajuns împreună cu psihoterapeutul la concluzia că ar fi bine ca fiul său să-și împartă timpul între ea și fostul soț cam așa: 2 săptămâni la ea, 2 săptămâni la el. Fostul soț, om lucid la minte și în mod sigur mai empatic decât mulți, a refuzat aranjamentul – cum să trăiască copilul meu juma' de lună într-un loc, juma' de lună într-altul? Eu, adult, aș putea trăi așa? Poate merge pentru psihopopulus varianta asta, că pentru copilul meu n-o vreau!

Ce mai contează? Să vrei să te schimbi. Dacă ție ți-e bine cu tine așa cum ești, deși din când în când realizezi și tu că ai putea trăi și mai bine da' na, n-o să-ți deschizi tu sufletul în fața unui străin, atunci mai bine las-o baltă. Las' c-ai mai trăit tu atacuri de panică (habar n-aveai ce-s alea, da' ai aflat în singura întâlnire cu terapeutul la care ți-ai făcut curaj să mergi) și uite c-ai supraviețuit. Ce dacă acum le faci mai des, îți revii mai greu și nici n-ai idee de unde ți se trage? Tu la psiholog nu mergi nici mort, că la ăla se duc numa' nebunii și tu nu ești nebun încă...

Costă. Da, ai dreptate. Nu-i ieftin. Da' nici ultimul model de iphone n-a fost, și tot ți l-ai luat. De fapt tu credeai c-o sa te-ajute să te simți mai bine, că joci și tu în aceeași ligă cu prietenii tăi. Ba bine că nu! Te-ai simțit din nou mic, frustrat, fără valoare. Cum naiba eu să n-am valoare dacă am ultimul model de iphone? Și-o mașină faină. Și-un job cu bani mulți. Și totuși...

Te las cu gândurile astea. Nu stărui prea mult pe ele. Mai citește-le din când în când, poate-ți faci curaj și cauți ajutor. Acolo unde ți-e acum cel mai frică să te-ndrepți. La terapie. Hai că poți!