Sfârșit de săptămână. Vineri dimineața. În fiecare zi a fost la IT să-i reseteze parola, că nicicum nu merge. Poate rezolvă ei luni problema, că o problemă sigur e. A mai pus Mia un tichet la IT. Să fie!

Azi discută cu Alvares. E evident că relația lui cu Amara nu merge. Alvares e expert pe social media. Postează în engleză pe Facebook și Instagram, da' totu-i cu bătăi de cap, Amarei nu-i plac postările, nu-s destul de profesionale. El se străduie, dar nu-i iasă tot timpul. Ea-i trimite mesaje pe whatsapp în afara programului – „schimbă cuvântul ăsta, vezi c-acolo n-ai pus virgula unde trebuie, limbajul nu-i bun”. El se-apucă, modifică postarea, face cum zice ea, postează din nou, ca să fie bine.

Alvares îi povestește despre o implementare cu năbădăi a unui instrument de testare online. A preluat proiectul de la Makenna, termenul limită era și-așa scurt, nu a reușit să implementeze la timp și a primit o muștruluială pe cinste ("Cum, dintre toate locațiile numai Africa n-a implementat, da' se poate așa ceva?"). Și-a asumat partea lui de vină, da' un lucru nu poate înțelege – de ce se lasă cu țipete când apare vreo problemă, de ce nu-i vorbește calm, că oricum dacă urlă la el situația nu se schimbă, problema tot acolo rămâne.

În plus, nu-i pică deloc bine că trebuie să dea bine-n cifre. Cum adică să dai bine-n cifre, îl întreabă Mia? Păi așa, trebuie să pun în rapoartele zilnice că am avut mai multe interviuri decât am avut de fapt, că am mai mulți candidați în testare decât am testat, mai multe interviuri, oferte. Să dea bine la client, să arătăm progres, că avem rezultate. Păi și nu se prinde lumea la care ajunge raportu’, zice ea? Păi se mai prind, și ne și-ntreabă: "Bă, care-i treaba, pe cine ați ofertat, că noi n-am făcut interviuri săptămâna asta?".

" Alvares, ție ți-e frică de mine", i-a zis Amara într-o zi. A rămas perplex.

O roagă pe Mia să încerce să îmbunătățească atmosfera în birou, să nu fie critică, nu mai suportă atâta agresivitate.

Mia îl asigură că o să stea de vorbă cu Amara, o scoatem noi la capăt până la urmă, se gândește ea, o să fie bine. "Vai de sufletu' meu, își zice retoric, unde-am ajuns, frățicule?" Welcome to Africa, my dear, cum ar zice un bun prieten de-al ei.