Azi e luni. Începutul unei noi săptămâni la X. Mia e optimistă. "Sigur vom începe să rezolvăm din problemele astea de relaționare, că doar șefa e absolventă de Psihologie, a-nvățat la școală chestii din astea despre cum relaționezi ușor cu oamenii, ce să faci, ce să nu faci..."

Azi se vede cu Makenna. Cu ea sunt cele mai mari tensiuni. "E complet ineficientă", zice Amara. "Nu e-n stare să ducă un proiect până la capăt dacă n-o-mpingi de la spate. Se pierde in detalii. Aa, și să vezi ce probleme avem cu facturile din cauza ei."

- Facturile? Ce facturi?

- Cum ce facturi? Facturile către furnizori – firme de recrutare, de testare, de promovare.

- Bine, da' care e problema cu facturile?

- Păi din cauza ei, și pentru că nu înțelege procesul, Donna din UK respinge PO-urile. Că la noi s-a schimbat procesul în ianuarie. Nu se mai plătește nicio factură fără PO! Ai PO, aprobă Donna plata. N-ai PO, ai încurcat-o!

PO-urile sunt purchase orderele. Adică ordinele de plată.

- Aha, am înțeles. Și sunt facturi neplătite?

- Probabil că sunt, da' asta e problema ei, că a primit traininguri, și nimeni nu înțelege ce anume nu-i e clar de tot trimite la aprobare facturi pentru care nu a făcut PO.

- Lasă că mă ocup eu să înțeleg procesul și sper să reușesc s-o ajut.

- Da, la asta mă aștept de la tine, să rezolvi tu problema cu PO-urile, că nici eu nici Donna nu mai putem cu Makenna. Încerc s-o conving pe Donna să ți le dăm ție, da' nu prea vrea, zice că nu e responsabilitate de supervizor asta. 

Donna e șefa Amarei. Ea e Zâna PO-urilor. Dacă le atinge cu bagheta magică, sunt aprobate pe loc. Daca nu, nu. Musai să elucidăm misterele, altfel poate ne zboară cu magia ei și pe mine și pe Makenna, gândi Mia.

Mia are acum 1:1 cu Makenna. Abia a așteptat ocazia să-și verse nădufu'. Amara a mai făcut 1:1-uri, da' nu cu ea. Doar cu ceilalți doi. A aflat de la ei, accidental.

- Zi-mi, Makenna, care-i treaba cu facturile și PO-urile? deschide Mia discuția, sperând să elucideze misterul.

- Situația e foarte tensionată între mine și Amara, ai văzut și tu. Problema e că avem facturi neplatite de anu' trecut, iar eu am preluat procesul abia în ianuarie. Am făcut PO-uri pentru facturile alea când am aflat de ele, dar Donna mi le-a respins. I-am tot scris că sunt facturi vechi ce trebuie plătite, deși s-a schimbat procesul. Degeaba!

- Păi și i-ai zis la șefa?

- I-am zis, cum să nu?! Ea zice că nu-i ok, eu nu știu procesul, nu-i Donna de vină, trebuie rezolvată situația.

- Păi și cum s-o rezolvi?

- Păi ce știu eu? Eu deja sunt foarte stresată, nu mai dorm noaptea din cauza PO-urilor ăstora. I-am zis șefei să angajeze pe cineva cu pregatire economică, poate eu nu sunt făcută pentru treaba asta. Ea zice că nu se poate, că trebuie cineva din echipă să le facă. Zola nu, că ea face recrutare pe germană și asta e cea mai grea recrutare, trebuie să se concentreze acolo, nu o putem distrage cu PO-urile și facturile. Alvares nu, că el nu știe limba.

- Hai că facem așa, zice Mia. Punem toate facturile astea neplătite într-un fișier Excel, calculăm costul total și apoi vorbim cu șefa, să găsim împreună o soluție.

- Ok, zice Makenna. Da' să nu mai urle la mine că nu știu procesul, că am facut traininguri degeaba. Că-n trainingurile alea nu m-a-nvățat nimeni cum să fac dacă Donna refuză să plătim...

- Mai sunt și alte probleme? întreabă Mia cu jumătate de gură, sperând să nu mai audă cine știe ce altă grozăvie.

- Păi, mai sunt. De exemplu asta, cu deplasările în interes de serviciu. La Kinshasa. Din septembrie până în decembrie am tot fost plecată la Kinshasa să ajut cu recrutarea. Că puteam sau nu puteam, nu conta. Trebuia mers. "Trebuie să ne-atingem targetu', Makenna. Cum să-l atingem dacă tu nu mergi să recrutezi în Kinshasa? Nu-i tot una să recrutezi de-aici pentru ei. Vrei să pierdem proiectu' din cauza ta?" i-a zis șefa. Ea a mers, ce să facă, deși a ripostat o dată: " Dar Zola și Alvares de ce nu merg?". "Zola nu știe bine engleză, Alvares nu știe limba localnicilor. Tu le știi pe-amândouă, deci mergi tu." Gata. Punct.

- Și care-i statusul acum, se arată vreo deplasare curând? întreabă Mia.

- Păi asta e ciudățenia. Că toate deplasările s-au oprit din cauza situației cu virusul, da' pentru mine a obținut o derogare să mă duc. Bineînțeles că nu-mi convine, cum să-mi convină?

- Hai că vedem cum facem, vorbesc eu cu ea, poate chiar n-o să mai fie cazul, recrutăm de aici și pentru Kinshasa. Aoleu, mă gândesc, e gravă situația, nu sună deloc bine. Trebuie vorbit cu șefa, a luat-o puțin pe ulei săraca, o fi de la stres, nu-i ușor nici pentru ea cu atâția oameni în subordine, ore suplimentare, lucru de-acasă...

- Și mai e ceva, zice.

- Da? Doamne, ce-o mai fi, se gândește Mia? Se ridică să-și ia niște apă, i s-a uscat gâtu', e foarte cald în sală. 37,5C. Când s-a-ncâlzit în halu' ăsta? Iar nu merge aeru' condiționat, că parcă l-am pornit cu mâna mea când am intrat? Nu, nu merge. Asta e tot din seria Liftu'. Iar am apăsat pe ce nu trebuie. Pornesc aeru' pe ventilație maximă, se răcorește imediat, e numai bine, oricum ne apropiem de finalul discuției, își zise Mia.

- Păi mai e faza cu rapoartele. Trebuie să umflăm cifrele, să dea bine la client.

- Am înțeles, zice, și înghite în sec. Asta o mai auzise și de la Alvares. Lasă că discut eu cu șefa, sper să rezolvăm problema asta cu raportările, că nu-i chiar ok, trebuie să spunem pe bune cum stăm cu cifrele, completează Mia hotărâtă.

- De acord, zice Makenna.

Nu mai îndrăznește să-ntrebe dacă mai e și altceva, o să-ntrebe mâine. Azi a plecat și de la 1:1-ul ăsta cu temă de casă. E bun, nu-i nicio problemă, se rezolvă toate. Noroc c-a dat Dumnezeu alcool după servici. La toată lumea!