Azi e marți. Ziua cu pricina. O să discute cu Amara. Merge într-o altă sală, își ia ceva de notat și o sună. Începe să-i povestească despre problemele ridicate de oameni.

- Auzi, da' ce încerci tu să faci aici? Te erijezi în auditor? Eu am avut rezultate, de când am venit eu am pus recrutarea pe picioare, înainte erau probleme mari, oamenii nu livrau, de-aia m-au adus pe mine, să pun recrutarea pe picioare.

Na, că nu-i de bine. N-a luat-o bine deloc. Era și asta o posibilitate, doar s-a gândit Mia la ea.

- Înțeleg, zice, și nu-ți neg meritele, vreau doar să înțelegi că sunt niște probleme pe care vreau să ți le spun și să vedem cum le putem rezolva. Vreau să te ajut.

- Pe tine te-au îmbrobodit Makenna și Alvares, ai trecut acum de partea lor. Nu știu ce ți-au zis, da' e clar că ești de partea lor.

Și continuă discuția în aceeași notă, ea dându-i exemple din discuțiile cu oamenii, Amara zicând că situația nu-i deloc cum o văd ei, că ei i s-a spus că poate să-i dea afară dacă nu sunt ok, dar ea a vrut să-i țină, să le mai dea o șansă… Nu-i pică bine discuția, ea de asta a angajat-o pe Mia, să fie de partea ei, n-are nevoie de critici, că și-așa e mult de lucru, bagă ore suplimentare la greu, nu mai are viață personală, lucrează inclusiv în weekend.

În fine, o să stea ea de vorbă cu Alvares și Makenna, să afle care e problema lor.

Mia se-ntoarce la birou, dă să verifice emailul. Mail de la șefa: s-a răzgândit, nu mai preia Mia PO-urile, o să le facă Makenna în continuare.

Se pregătește să plece. A fost o zi lungă. Sună telefonul. E șefa:

- Am uitat să discut ceva cu tine, zice Amara. E vorba de programul de lucru și de orele suplimentare.

- Ok, te ascult.

- La noi programul de lucru e de la 9 la 6, da' eu sunt flexibilă, adică tu poți ajunge și mai târziu de 9, ideea e să nu ajungi mai devreme. Tu ești supervizor, programul tău trebuie să se suprapună cu al recruiterilor.

- Păi de ce să se suprapună? Adică dacă eu ajung înainte de 9, nu mă suprapun cu ei maxim 1 oră, în rest sunt aici. Ce se poate întâmpla într-o oră?

- Nu știu, dar tu trebuie să fii aici să-i verifici, că altfel nu livrează, continuă Amara.

- Amara, eu nu cred în treaba asta cu verificatul oamenilor la sânge. Dacă verific cu ei pe parcursul zilei cum stau cu proiectele, nu văd de ce trebuie să le suflu-n ceafă.

- Pentru că așa merge treaba cu ei, eu am încercat și altfel și nu merge.

- Bine, zice Mia, zi-mi despre orele suplimentare. Decide să renunțe la discuția cu programul de lucru, mai revine la ea săptămâna viitoare.

- Eu mă aștept de la tine să lucrezi suplimentar când e nevoie.

- Ok, îi răspunde Mia. M-ar ajuta dacă ai putea să-mi dai o estimare de număr de ore, să știu la ce să mă aștept.

- Ah, nu pot să-ți dau o estimare… Când am eu nevoie să stai. Eu și-așa am multe, foarte multe ore suplimentare, cam 20 pe săptămână…

- Deci vrei să zici că tu lucrezi câte 12 ore pe zi, așa în medie?

- Da, și lucrez și în weekend. Dar nu vreau să mai lucrez suplimentar, de-aia te-am angajat pe tine, să-mi mai reduc eu orele.

- Ok, îi răspunde Mia uimită. Hai că mă gândesc și mai discutăm.

E clar. A văzut șefa că face pe auditorul și o auditează și ea pe Mia. După faptă și răsplată. Așa-i trebuie, că și-a căscat gura. Nu putea să tacă, să lase lucrurile să meargă așa ca pân-acum, că nu s-a plâns nimeni?! A apucat-o pe ea treaba asta cu leadershipul, comunicarea deschisă cu oamenii, transparența… Țara arde și baba se piaptănă, Mia! Băi, donșoară, noi aici livrăm, n-avem timp de bibilit recruiterii, de stat cu ei la povești, ce-i ok, ce nu-i ok. Asta faceți voi, ăia cu psihologia voastră, care n-aveți de lucru și vă găsiți să ne ziceți nouă cum se face treaba în multinaționale.

Asta-i vocea piticului dominant de săptămâna asta, se gândește Mia. Săptămâna trecută a fost rându' ăluia cu leadershipu'. Vorba unei prietene de-a ei, doctoriță: toți avem pitici, stau înșiruiți. Din când în când iese în față ăla dominant, care se tot schimbă, nu-i mereu același. Job rotation cu pitici!