Săptămâna asta lucrează toți de-acasă. Și-au luat desktopurile în traistă, cablurile la fel și muncesc ca-n Africa. Nu mai sunt proiecte de recrutare, s-au închis toate. Nu știu ce-o să facă 3 recruiteri, un supervizor (adică ea, Mia) și Amara.

Trimite șefa un mail. Cu subiecte pentru dezvoltarea lor. Să-i spună fiecare ce i-ar interesa de-acolo, în ce proiecte vor să se implice. E de bine, se gândește Mia, dezvoltăm oamenii. Poate dă roade discuția ei cu Amara. O fi vorbit și ea mai departe, cu șefa ei. S-or fi gândit că nu-i bun așa, să streseze oamenii, că nu fac treabă. S-o fi speriat, că i-a făcut Makenna plângere scrisă la HR săptămâna trecută. Nu-i fain.

Și a descoperit Mia împreună cu Makenna că sunt și niște facturi neplătite, de anu' trecut, de vreo câteva zeci de mii de euro. Sună furnizorii după bani. "Las' să sune, că vedem noi… Așa-i procesu', orice factură fără PO nu se aprobă. Ce dacă au ajuns facturile la noi înainte să schimbăm procesul? Ei, asta-i bună-acum!"

A, și mai e o problemă. Cu GDPRu' în recrutare. Au candidați în fișiere Excel din 2017, trebuiau șterși după mai 2018. Și acum se mai folosesc fișiere Excel, candidații nu-și dau toți acordul pentru prelucrarea și stocarea datelor, povestea e lungă. Îl întreabă într-o zi pe Alvares:

- Alvares, ai idee de ce zicem noi în Politica GDPR pentru candidați, că prelucrăm date privind activitatea lor sexuală?

- Ăăă… Se blochează. Nu știu, zice, că de la HR am primit Politica.

- Și mai zicem și că dacă nu-și dau acordul să prelucrăm datele astea, s-ar putea să oprim procesul de recrutare.

- Mai bine vorbește cu HRu', Mia, zice Alvares.